Încep să cred că niciodata n-o să pot lega povestea lui Luca. E prea haotic și povestea lui nu e o poveste.
Gandul asta ma intristeaza. Saracul de Luca n-o sa traiasca niciodata nicaieri, decat in capul meu.
Foarte in personaj pentru el, de altfel.

The ones that you loved
The ones that you left behind
The ones you said you'd try to find...
Are they trying to find you?



<totu-i bine>

Warum verlaufen Dinge wie sie's tun
Vom Anfang an - dem Ende zu
Und doch weiter, als man ahnt
Weiter als man sehen kann

Wir messen uns an unsren Taten
Denken, nur die Harten kommen in den Garten
Doch alles ist im Fluss
Nur vergiss nicht, dass du sterben musst

Ich habe alles und doch nichts gesehen
Und ich fange an, zu verstehen
Wer ich bin und was ich war
Vielleicht zum allerersten Mal

Einmal, einmal kommt der Tag, der die Erlösung bringt
Unser Glück ist ohnehin
Immer da, wo wir nicht sind
Einmal, einmal kommt der Tag, der mit dem Schicksal winkt
Und wir erkennen, wer wir sind
Der Tag, an dem alles neu beginnt

Unser Glück war immer da
Immer da, wo wir nicht waren
Holen wir's uns zurück
Und mehr davon, Stück für Stück

Geht dein Traum in Flammen auf
Such dir einen neuen aus
Der Rest verschwindet von allein
Dies ist ein Aufruf zum Glücklichsein

Wenn du fällst - helfe ich dir aufzustehen
Wenn du fällst - werde ich es sehen
Wenn du fällst - werde ich ein Stück, ein Stück des Weges mit dir geh'n

Acum m-am intors dupa 2 luni pe drumuri.
Scrisesem vreo 20-30 de pagini din Canon pe un caiet pe care l-am pierdut. A fost destul de trist.
Am avut si momente bune si momente triste.
A fost o vara lunga.

Am iesit din sala de examen sictirit și plictisit. M-am simțit prost că am petrecut 2 zile învățând. M-am uitat uimit ca lumea nu a ieșit după limita minimă de timp. M-am uitat uimit la părinții plini de emoții. La oamenii de la știri care stăteau în față.
Doamne, cât de banal a fost și asta. Și totuși, nu cred că iau peste 7. Corectorilor nu le-a plăcut niciodată stilul meu,
Eram singurul client din bar. stăteam de vorbă cu barmanul care la 30 de ani pare de maxim 20 și îmi spunea că stă la aceeași hartă de Heroes de 4 luni. N-a salvat niciodată și ieșea din joc după fiecare luptă pierdută. Cică n-ar avea voință. bere după bere se ducea ăn fața mea cât timp în fața școlii elevii încă stăteau să discute subiecte, înainte să meargă acasă să mai învețe, că nu le-a ajuns un an pierdut pentru un amărât de examen.
Doamne, ce an pierdut pentru ei. Și totuși, eu sunt cel bătrân. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd timpul cu asta și l-am pierdut cu mine.
Am mers acasă singur ca deobicei, ascultând In Interior... pe repeat. Am coborât din tramvai și o tipă a leșinat, nu știu de ce și sincer nu mi-a prea păsat. Am ajuns acasă ca să dorm puțin și să ascult I wanna be adored. Simt un val de tristețe care mă înconjoară. Dar eu nu mai simt tristețe demult. Doar o lipsă de viața, de sentimente și de chef. Un plictis total.
Doamne, cât de plictisit sunt. Poate de-aia sunt așa de plictisitor. Nu m-am priceput niciodată la ascuns asta.